FLOAREA - DE - LUMINĂ

Glossa florii-de-lumină 


Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.


Când a vieţii roată trece îngânarea dintre zile
Rostuind pe tâmpla vremii, din vechime, raiurile,
Din ceruri, cu-aripi de îngeri, se arată în eter
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.


Şi când magii se adună pe pieptişul dalbei luni
Pentru a-nflori-ntre stele lumina din alte lumi,
Prin al nopţii magic prag se dezleagă un mister:
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer.


Şi prin toată lumea mare gândul trece ca un vis
Aducător de speranţă, în psalmi ca să fie scris,
Ca-n cuvânt să se-ntrupeze, şi peste deşertăciuni,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni.


Ca o floare-de-lumină se transmută între nouri
Brâul de culori divine contopind mii de ecouri,
Condensându-se în piramida de idei şi de minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.


Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.

21.06.2009

Rună serafică

Glossa serafimilor

Cheamă-ţi îngerii să vie din a lor împărăţie,
Cu alai să se coboare pe o clipă călătoare,
Pe un câmp cu iasomie arăta-ţi-s-or doar ţie:
"Nu te teme - spune-mi mie - de aripile-arzătoare!"

M-ai chemat din alte timpuri pe o margine de lună,
Iată, viu cu primăvara, darul ce ţi-l dau doar ţie!
Hai, aşteptă-mă pe-o filă din povestea cu o rună,
Cheamă-ţi îngerii să vie din a lor împărăţie!

Simt secunda mea tihnită în a tale asfinţituri,
Recunoaşte-ţi-oi, iubire, vorba dulce de izvoare,
Hai, şopţeşte-mi într-o seară întrebarea de-nceputuri,
Cu alai să se coboare pe o clipă călătoare!

Cum mă-ntrebi, nu-ţi văd privirea, şi mă clatin de uimire,
Sufletu-mi încremeneşte, de-i fi tu, cin' să mai ştie?
Nu-ndrăznesc s-ajung la tine, îngerii nu-mi dau de ştire,
Pe un câmp cu iasomie arăta-ţi-s-or doar ţie.

Timpul a deschis o poartă sub lumina unei stele,
Taci în noapte-nchis în tine, nu ştiu cine eşti, îmi pare,
Te-ndoieşti şi-a lunii umbră este hora unor iele,
Pleci! Iar eu visez aievea îngeri cu-aripi arzătoare... 

 

Pleci! Iar eu visez aievea îngeri cu-aripi arzătoare...
Pe un câmp cu iasomie arăta-mi-s-or şi mie;
Cu alai ei se coboară pe secunda călătoare,
Eu le dau gândul meu tainic, ca să ţi l-aducă ţie!  

30.01.2011

PIRAMIDA TIMPULUI IUBIRII

Glossa egipteană

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Roibul din copită bate şi nechează-n zbor măiastru,

Răpind într-al nopţii şuier nimfa cu veşmânt albastru,

Aburcând-o sus, pe boltă, printre stele cardinale,

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

Printre dune rădicate la un semn din praf de stele,

Se ivesc încet fantasme, răsucindu-se-n mărgele,

Firul lunii se deznoadă, rupt, când şerpuia spirale,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale.

Numai noi în plină noapte căutăm o piramidă,

Printre scrieri învechite, adormite-ntr-o firidă,

Ne vom întâlni, iubire, printre semne africane?!

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane.

Întunericul se varsă mai rotund ca niciodată,

Elixirul nemuririi cu miresme ne îmbată,

Uite, visul ne aduce pe-amândoi de peste-oceane,

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane.

Noi ne căutăm iubirea cu-ale Sfinxului arcane,

Din nisipuri ca arama unduiesc fete morgane,

Caravanele uitării se răstoarnă-n văi vestale,

Timpul se desface-n drumuri peste spaţii siderale.

16.01.2011

ZODIA SIBERIANĂ

Glossa timpului oprit în loc

A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales.

Sufletul se odihneşte pe răgazul dintre clipe,
Timpul ghemuit în zdrenţe a rămas fără aripe,
Şi cum trec încet pe drum,ca şi cum ar fi un joc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

Înapoi zăresc sub cedrii sunători de altădată
Paşii unei căprioare ce s-a prefăcut în fată,
Înainte nu-i potecă, ba-mi pare că nu e loc,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc.

Printre cedrii boreali sprintenă coboară-o rază,
Despincând lumina-n şapte, mângâind-o cu emfază,
Lăsând ochii mari şi negri să-ntrevadă cu-nţeles
Soarele! Prin Rac coboară în adânc de codru des.

Şi cum paşii mă tot poartă pe cărarea spre izvor-
Unde codrul se-ndeseşte- mă gândesc că n-am ulcior
Şi că bine-i dacă n-am, din fire de tort să-l ţes,
Lilith să nu-mi înfioare clipa-n care te-am ales.

Luna Neagra-mi înfioară clipa-n care te-am ales,
Soarele prin Rac coboară în adânc de codru des,
Paşii par opriţi la poarta clipelor fără soroc,
A Samsarei Roată-mi pare c-a oprit timpul în loc.

23.06.2009